Șampania ….
Cultura vitei de vie, apare în Franța încă sub ocupația romană. Până în Evul Mediu în toate țările creștine doar biserica se ocupa de cultivarea vitei de vie și de producerea vinului alb sau rosu. Vinul era folosit în primul rând în biserici la împărtășanie. Cultivarea viilor s-a făcut în funcție de amplasamentul mânăstirilor. Primul rege al Franței, Clovis, a fost botezat și încoronat rege la Reims în mijlocul viilor regiunii Champagne. Începând cu anul 898 și până după revoluția franceză 1825, toți regii Franței vor fi încoronați la Reins si vinul din Champagne, denumit și vinul regilor este prezent la cele mai importante festivități. Simbol al excelentei, vinul de Champagne este în continuare prezent la cele mai importante evenimente.
Se spune că din când în când, ar trebui să ne satisfacem cu ce este mai bun : Șampania. Nu există băutură efervescentă mai fină sau mai stimulantă decât Șampania. Această băutură a fost descoperită de un călugăr benedictin pe nume : Dom Pierre Perignon, în secolul al XVII – lea. El este cel care a găsit un procedeu nou care să permită repartizarea regulată a spumei în vin. Dom Perignon, amestecând vinuri provenite din diferite soiuri de vită de vie a remarcat faptul că meritele lor individuale, împreună, se completau armonios. Vinul obținut din anumite soiuri de strugurii albi, are tendința să devină efervescent. A făcut deci amestecul și folosind o nouă metodă de îmbuteliere a creat o băutură nouă: Șampania. Șampania este obținută din trei tipuri de vin. Sunt folosite vinurile : chardonnay (vinuri cu aromă proaspătă, florală și cu o notă de minerale), pinot noir (vin puternic și aromat) și pinot meunier (vin aromat și cu un ușor buchet de fructe). Cu toate că strugurii sunt negri, vinurile din soiurile: pinot noir și pinot meunier, sunt albe. Dacă la fabricarea șampaniei, este folosit doar vinul din vita de vie chardonnay, se obține șampania numită Blanc de Blancs. Cu vinurile numai din soiurile pinot noir și pinot meunier se obține Blanc de Noirs. Pentru obținerea acestei băuturi de lux, în Franța, totul este controlat: de la sol, care trebuie să fie cretos, la recoltarea manuală a strugurilor, la stoarcerea, în funcție de vita de vie și învechirea vinului care trebuie să fie de minim 15 luni. Învechirea, poate să dureze și 3 ani.
Șampania, regina aperitivelor, este băutura asociată tuturor evenimentelor importante, tuturor sărbătoririlor. Șampania de tip sec (brut) sau demi-sec (semi-dulce) este folosită la aperitiv, însă, șampania dulce este rezervata numai desertului. Niciun protocol nu va împiedica sa oferiți o masa sau o recepție la care sa serviți numai șampanie.
Până la începutul anilor 1970, șampania era servită mai mult în cupe. Ele fiind relativ plate și cu o mare deschidere, au un dezavantaj major care constă în pierderea rapidă a efervescentei și a aromelor. Un alt dezavantaj îl constituie faptul că vinul se încălzește mult mai repede. Servită însă, în pahare alungite și cu deschiderea restrânsă (flutes) , băutura își păstrează timp mai îndelungat calitățile. Paharele pentru vin, de talie medie, pot fi folosite foarte bine. Ele permit șampaniei să își exprime toate calitățile și aromele și rețin bulele. Deci pentru pahare, este doar o problemă de alegere. Eu personal, folosesc pahare pentru vin alb, în formă de lalea, lungi și rotunde la mijloc. Este preferabil ca paharele pentru șampanie, să fie umplute în mai multe reprize în funcție de talia lor și de spuma care se formează. Cupele sau paharele sunt umplute maxim la 2 treimi din volumul lor, pentru a putea simți aromele care se degajează. Odată sticla deschisă, nu există nici o metodă care să păstreze intacte calitățile șampaniei.
Șampania trebuie servită la o temperatură între 8 și 10°C și nu trebuie ținută niciodată în congelator. Răcirea bruscă îi schimbă total calitățile. O șampanie prea caldă (peste 15°C) odată turnată în pahare o să își piardă rapid efervescenta și aroma. Dacă este prea rece (4-5°C) trebuie să așteptați câteva minute pentru ca ea să își dezvolte calitățile: aromă și efervescentă. Când turnați șampania, sticla trebuie ținută de partea de jos și nu de gât.
Este o adevărată erezie sa amesteci șampania cu lingurița sau cu paiul, pentru a-i elimina bulele!!! Una dintre calitățile primordiale ale șampaniei este sa fie ”efervescentă”.
Sticla de șampanie trebuie manipulată cu atenție, iar dopul desfăcut cu delicatețe, pentru a nu face zgomot. La nicio recepție nu este admis zgomotul puternic produs în urma scuturării sticlei.
În urma cu multi ani șampania era ținuta la rece, nu la gheata, ci îngropata în nisip umed. De aici vine și expresia – clasica în Franța, “sabler le champagne” (a pune șampania la nisip).
O doamnă nu se servește niciodată singură cu șampanie. (Este adevărat, nici cu vin sau apă). Dacă nu este un chelner, trebuie să își roage vecinul cel mai apropiat să o servească.
La recepțiile intime un invitat poate și chiar este indicat, sa ajute gazda la servitul băuturilor. Nu se părăsește masa niciodată lăsând paharul plin sau pe jumătate plin. Sticlele cu băuturi trebuie sa le aveți la îndemână, eventual în frapiere, pe o măsuță de servit sau pe un bufet. Toate acestea fac parte bineînțeles, din regulile de “Savoir-vivre”