Despre politețe…. arta de a te comporta

DESPRE POLITEȚE……

Una dintre cele mai vechi scrieri despre politețe, care au ajuns până la noi, este un papirus de câțiva metri lungime, scris de către cel mai înalt funcționar al statului egiptean –Judecătorul Suprem – în urmă cu 4.500 de ani.

Învățămintele erau adresate fiului său, având în vedere că funcția respectivă era transmisă din tată în fiu. Judecătorul Suprem era obligat să-și petreacă tot timpul în preajma faraonului. Era persoana cea mai informată privitor la complexitatea obiceiurilor și cutumelor de la curte.
În aceste scrieri, Judecătorul Suprem recomandă fiului său în primul rând, «discreția și moderația», mai ales în fata celor mai mari.
La întrebarea fiului său dacă, invitat fiind, trebuie să mănânce mult sau putin răspunsul a fost „…… cât mai mult! Dacă cel care te-a invitat îți este prieten, o să se bucure că apreciezi mâncarea. Dacă gazda nu te apreciază, o să sufere și o să îi pară rău. Deci, în ambele cazuri este bine să mănânci mult» – adică ce ți se oferă.

Ne întrebăm de multe ori și pe bună dreptate, dacă în zilele noastre mai este cazul să ne preocupăm de vechile reguli de «savoir vivre» ?!
Oare vechile constrângeri ale etichetei înaintașilor noștri mai sunt ele de actualitate !?Răspunsul este : Da! Bineînțeles !
Comportamentul nostru cu familia, cu prietenii, cu colegii, la masă, în timpul diverselor evenimente, trebuie să respecte anumite reguli. În aceste condiții, toată lumea va avea de câștigat. Noi, respectul și admirația celor din jur, ceilalți un sentiment de bine, de mulțumire sufletească, o bucurie împărtășită.

Sunt reguli simple și ușor de reținut. Cu siguranță, multe dintre ele vă sunt cunoscute. Le-ați auzit, le-ați observat la alții, în familie, în filme, etc.  Poate în momentul respectiv, nu le-ați acordat importanta pe care o meritau.
Rolul lor este de a pune o etichetă de valoare, de educație pe cei care le folosesc cu naturalețe și sinceritate. Este o adevărată plăcere pentru toți.
Deci din când în când o să evidențiez unele dintre regulile cele mai importante. Pentru a nu vă plictisi ăi pentru a le memora cu ușurință, o să scriu într-o zi o regulă sau două, în altă zi, o alta, … și tot asa, fără o clasificare precisă sau o ordine anume. Bineînțeles o să răspund tuturor întrebărilor pe care mi le puneți și o să scriu în funcție de cererile voastre.
Sper să îmi treceți cu vederea îndrăzneala de a-mi exprima uneori, opiniile personale, un sentiment sau un gând asupra unor evenimente din viata noastră de zi cu zi.
O voi face, fără o ordine anume, sub forma unor «biletele» strecurate discret «pe coltul  biroului vostru»
De exemplu :  A propos de «gust și echilibru»  Primul, deci gustul,  este personal,  cel de al doilea, echilibrul, este universal. În absolut în tot ce facem trebuie să ținem cont de asta .
Deci : nu tot ce îmi place mie, trebuie să fie obligatoriu și pe gustul celorlalți.
În schimb, pentru a păstra un echilibrul, o cale de mijloc se impune. și ea trebuie găsită și aleasă, spre mulțumirea tuturor.

Mâncatul nu ar trebui să se rezume doar la satisfacerea strictă a unei nevoi fiziologice. Ca să trăim, trebuie să mâncăm.  Aceasta putem să o facem înțelept sau chiar cu artă. Masa trebuie să fie un moment privilegiat, la care toate simțurile noastre să participe cu plăcere.  Mirosul, văzul, gustul dar chiar și auzul. Pentru sănătatea noastră, este important când, cât și ce mâncăm, cum sunt preparate și prezentate bucatele,  sau cum o facem. Nu trebuie deloc neglijată nici atmosfera. O muzică calmă este bine venita. Fără lectură sau Tv la masă și mai ales, evitați discuțiile stresante.

Dacă micul dejun este luat de cele mai multe ori singur, prânzul și cina ar trebui să fie un prilej de întâlnire cu cei dragi, să fie o ocazie de bucurie în fata unei mese frumos aranjate, decorate, cu flori, cu lumânări, etc.  Bineînțeles mâncarea trebuie să fie delicioasă și prezentată cu gust.

Politețea atrage întotdeauna simpatia celor din jur și nu trebuie uitat că  prima impresie contează foarte mult. Nu mai există o „a doua primă impresie.” De multe ori, tinerii și nu numai ei,  urmează anumite tendințe ale modei momentului, care ca orice „modă”, este trecătoare . Viata „tendințelor” moderne este scurtă.

După o anumită vârstă, chiar dacă ne simțim încă tineri și frumoși, corpul își pierde suplețea avută la 20 sau 30 de ani. O femeie trecută de …. O anumită vârstă, cu o vestimentație ne adecvată, denotă o adevărată lipsă de gust. Trecută o anumită vârstă, se impune un stil personal, elegant, fără excentricități.  Gândiți-vă cum arată O doamnă « în floarea vârstei », pe tocuri interminabile, cu genunchi dezgoliți !?  Este posibil ca aceeași persoană, sa avanseze cu dificultate, cu pași mici, gata să se împiedice sau să cadă, de o manieră ridicolă, potrivindu-și în permanență o rochie prea strâmtă sau prea scurtă, (trăgând-o „discret” în toate părțile), chiar dacă rochiile provin de la case de mode renumite. (Exemple……. Urmăriți-mi privirea .….O anumită „primă doamnă” sau….  de ce să nu privim în jurul nostre ??  Sunt,  cu zecile în jurul nostru).

La fel este și pentru bărbații trecuți de prima tinerețe.  Tricourile, cămășile, pantaloni și costumele  prea strâmte, prea scurte, purtate un sezon pentru a încerca cu disperare o iluzie a tinereți, sunt la fel de ridicole. Ținuta, trebuie tratată ca fiind unul dintre elementele de curtoazie.  Ostentația și excentricitatea nu au fost niciodată bine văzute într-o societate educată. Un comportament adecvat vârstei sau mediului în care evoluați,  poate aduce un plus de respect, de eleganță, de siguranță de sine.

Buna creștere permite trecerea cu ușurință de la un mediu social la altul și atrage întotdeauna simpatia celor din jur. Eleganta nu poate fi cumpărată. Ea presupune distincția manierelor și respectul vis à vis de sine și de cei din jur. O persoană «educată», o să remarce imediat un impostor, dar aceeași educație,  o împiedică să facă comentarii. Discreția se impune.
 „Le savoir vivre», evoluează. La fel și educația. Un comportament adecvat mediului în care evoluați nu poate, decât să vă aducă un plus de eleganță și de siguranță de sine.

Politețea naturală, atrage întotdeauna simpatia celorlalți, iar prima impresie contează. Nu există o a doua „primă impresie”. Se zice că există o regulă a celor „de  trei ori 20 de secunde”. În primele 20 sec. este judecată aparenta (look-ul : hainele, pantofii și ceasul), în următoarele 20 sec. primele gesturi,  comportamentul,  în ultimele,  primele fraze și tonalitatea vocii.

La o primă invitație, atenție asupra ținutei și bineînțeles asupra mediului și preocupărilor celorlalți invitați. Comportamentul elegant, faptul că știți să ascultați și să vă priviți în permanență interlocutorul în față, sunt atuuri ce fac din voi un invitat agreabil și dorit. În general listele cu invitați sunt făcute în funcție de un anumit eveniment,  iar gazdele sunt atente sa invite persoane cu preocupări cât mai apropiate și cât mai plăcute.

Trebuie să știți că bărbații sunt prezentații în totdeauna femeilor și nu invers. Femeia este cea care întinde prima mâna unui bărbat care îi este prezentat, sau care vrea să o salute și nu se ridică nici o dată în fata lui, și nici în fața unei alte femei. Excepția bineînțeles o poate face  vârsta și gradul social. O doamnă se ridică în picioare în fata unei „doamne mult mai în vârstă”, în fata unei mari personalități, (ministru, academician, actriță celebră, etc),  indiferent de vârsta acesteia. Toate aceste reguli, fac parte din „Savoir-vivre”.

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *