CUM DEGUSTĂM…CEAIUL ȘI CAFEAUA

CEAIUL

Această băutură agreabilă era cunoscută în India și în China, cu aproape 3000 de ani înainte de Hristos. Povestea spune că într-o zi împăratul Chinei Shennong, se așezase la umbră sub un copac de ceai. Servitorii fierbeau alături, apa necesară ca împăratul să-și potolească setea. Câteva frunze  din copacul de ceai au căzut în apă și au fiert. Apa a căpătat o culoare și un gust foarte plăcute, Împăratul a gustat, i-a plăcut și a mai cerut. Povestea spune că de atunci a apărut ceaiul. Arborele de ceai, creste în regiuni cu climatul cald și umed, cu ploi regulate. În Europa, mai precis în Anglia în jurul anilor1650, ceaiul devine băutura favorită în primul rând a reginei Anne Stuart iar de la ea, a nobilimii. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, ceaiul devine o miză economică extrem de importantă între Orient și Occident. Doar în secolul al XIX-lea apare în Anglia celebrul “afternoon tea” adus la modă de ducesa de Anne de Bedford, care, își invita prietenele după masa la o ceașcă de ceai cu dulciuri și prăjiturele alături. În Franța acest obicei s-a făcut cunoscut și s-a dezvoltat, doar la sfârșitul secolului al XIX lea

Tipurile de ceai sunt diferențiate prin culoarea pe care o au și nu de copacii din care provin. Toate tipurile provin din arborele de ceai. Există ceaiuri negre, verzi, Oolong, galbene, albe și post fermentate. Toate sunt obținute în funcție de modul de tratare a frunzelor. Cele mai răspândite sunt : ceaiul verde, foarte răspândit în China, Japonia și în țările musulmane și ceaiul negru, folosit mult în Europa.

După cum știți, puriștii nu folosesc niciodată ceai în pliculețe, ci doar ceai în vrac. Ceaiul trebuie să fie preparat doar înainte de a fi servit. Pentru aceasta, trebuie să dispuneți de un ceainic care să aibă eventual și un filtru. Încălziți puțină apă și turnați în ceainic pentru a-l încălzi. Aruncați apa și puneți filtrul în ceainic. Adăugați câte o linguriță de ceai pentru fiecare persoană, plus una pentru ceainic. Turnați apa deasupra. Apa nu trebuie să fie clocotită. Pentru ceaiul verde este preferabil ca ea să fie la 80°C, iar pentru ceaiul negru 90°C. Lăsați să infuzeze cinci minute.

Ceaiul negru poate avea diverse arome, în funcție de proveniență. Ceaiurile negre (de Ceylon) sunt băute mai degrabă dimineața, fiind foarte bogate în teină, iar ceaiurile de China sunt recomandate mai degrabă pentru după-masă, fiind mult mai ușoare.

Ceaiurile de după-masă pot fi aromatizate cu flori parfumate, pot avea gust natural sau pot fi afumate.

Invitațiile pentru ceai se fac prin telefon și de obicei pentru orele 16 – 17:00. Înainte de sosirea primilor invitați, aranjați masa cu o față de masă brodată, dacă este posibil și șervețele  asortate. Pe masă se așează ceștile și farfurioarele pentru ceai, lingurițele, eventual cupele pentru pliculețele folosite, farfuriile de desert cu furculițele pentru prăjituri, zaharnița cu mai multe tipuri de zahăr și cleștele pentru servit, o căniță cu lapte, smântână lichidă, o farfurioară cu feliuțe de lămâie, farfuriile cu sandwich-uri și prăjituri. Ceaiul nu este servit invitaților în ”mugs”. Acestea păstrați-le pentru mese intime. Nimeni nu vă împiedică însă, să serviți doar tartine cu pâine prăjită, unt, marmeladă sau miere.

Servirea ceaiului este făcută de gazdă. Începe cu doamna cea mai în vârstă sau cea mai importantă. În timpul servirii ceaiului, farfuriuța și ceașca de ceai sunt inseparabile. Astfel, trebuie să le întindem pe amândouă gazdei pentru a ne servi. La masă sau la mic dejun, puteți ridica ceașca, singură. Dacă sunteți așezați puțin mai departe de masă, nu separați ceașca de farfuriuță. Ceainicul rămâne pe masă, odată servit ceaiul. Lingurița nu trebuie lăsată în ceașcă după ce ați amestecat zahărul. Nu trebuie făcut zgomot când amestecați sau când beți. Lingurița nu se linge. Dacă aveți ceai în pliculeț și nu este prevăzut un vas pentru a colecta pliculețele utilizate, cereți gazdei o cupelă, sau puneți pliculețul pe linguriță și cu aceasta pe platou. În nici un caz nu se așează pe farfuriuța unde aveți ceașca de ceai. Dacă vă este servit zahăr cuburi și nu vreți să folosiți decât o jumătate, partea rămasă nu o repuneți în zaharniță, ci pe marginea farfuriuței.

Seara de obicei sunt propuse infuziile și tizanele din plante. De tei, de mentă, de mușețel, etc.  Este preferabil să aveți tot timpul cel puțin trei tipuri de ceai la îndemână.

CAFEAUA

Pentru a termina agreabil o masă, de obicei ne este propusă o cafea, un ceai, o tizană etc. Cafeaua trebuie să fie de bună calitate și pregătită în ultimul moment. Este prezentată la masă, fierbinte  într-o cafetieră.  Ceștile de cafea sunt aduse cu farfuriuțele asortate. Odată cu cafeaua este adus zahărul, laptele, și eventual ciocolată sau fursecuri. Lingurița pentru cafea în general, este puțin mai mică decât cea pentru ceai. Când amestecați cafeaua nu trebuie să faceți zgomot. Lingurița folosită, este  pusă pe marginea farfuriuței. Nu uitați să propuneți și cafea decofeinizată, mai ales pentru seara.

În principiu nu este propus ceai după o masă, doar dacă sunt persoane cărora nu le convine cafeaua Nimeni și nimic nu vă împiedică să serviți ceai, tizane, etc.

Se obișnuiește ca odată cu cafeaua să fie propuse și digestivele. Ele o să fie servite în pahare adecvate.Lichior, coniac, armagnac, etc. Dar toate acestea bine înțeles, țin de elementarul ”Savoir-vivre”