FORMULE DE POLITEȚE…. DESPRE SALUT

Formule de politețe…. despre salut

Din cele mai vechi timpuri, oamenii își manifestau respectul unii față de ceilalți prin diverse forme de salut. În Evul Mediu, când se întâlneau doi prieteni, își strângeau mâna. Își descopereau capul pentru a se saluta pe stradă, iar femeile se îmbrățișau între ele. Monarhia absolută, a transformat salutul într-un adevărat ritual. Plebea, clasele inferioare, erau obligate să salute cu multă umilință. Trebuiau să se aplece până la pământ în fața seniorilor și să le îmbrățișeze picioarele. Nobilii și toți cei care formau curtea regală, trebuiau să salute chiar și masa sau patul regal, dacă treceau pe lângă ele. Magistrații care purtau robă, femeile și băieții în vârstă de până la 15 ani, trebuiau să facă o reverența cât mai profundă cu putință. Tot acest ritual pe parcursul timpului a suferit diverse modificări, ajungând până la noi doar strângerea de mână, îmbrățișarea, reverența, sărutatul mâinii.

În epoca modernă, folosim în permanență formule de salut, oriunde întâlnim un prieten sau o cunoștință, la locul de muncă, sau în familie. De multe ori un surâs amical și o înclinare a capului pot fi suficiente. Să nu uităm că : un bărbat salută primul o femeie, un subordonat salută primul un superior, sau omul obișnuit salută primul orice personalitate publică.  Politețea cere ca persoana salutată să răspundă într-o manieră sinceră salutului adresat.  Educația unei persoane este pusă în evidență  de felul în care salută sau nu,  în ascensor, pe scara unui imobil, la intrarea într-un local public (magazin, bancă, etc.), chiar dacă sunt doar persoane necunoscute.  A nu saluta, sau a nu răspunde unui salut este o arogantă de neiertat !

Un bărbat salută întotdeauna o femeie și așteaptă ca aceasta să-i întindă mâna. Dacă același bărbat salută un alt bărbat, mult mai în vârstă, așteaptă de asemenea ca acesta să-i întindă mâna. O doamnă care este așezată, nu se ridică în picioare în fata unui bărbat care o salută, numai dacă acesta este o mare personalitate, sau foarte în vârstă;

Când intrați într-o încăpere, când întâlniți pe cineva, ajungeți undeva, se folosește formula BUNĂ ZIUA. La origine era o urare adresată persoanei, pentru a-i dori să petreacă o zi bună,  liniștită, fără probleme. Când spunem „Bună ziua” este politicos să adăugăm numele persoanei respective, sau funcția : „Bună ziua domnule Popescu, Bună ziua doamnă primar, Bună ziua domnule doctor, etc.” Dacă folosiți apelativele de „doamnă”, „domnișoară”, sau un titlu (maestre, doctor, colonel, etc. nu trebuie adăugat numele sau prenumele persoanei. Intre cunoștințe mai apropiate pentru a răspunde salutului de „bună ziua domnule ….” puteți răspunde cu „bună ziua. Ce mai faceți ?”. Această întrebare îl obligă pe celălalt să răspundă „bine mulțumesc” Intre tineri se folosește foarte des formula „Salut”, care poate fi utilizată și pentru a saluta un grup de prieteni. În nici un caz, când salutați o doamnă, NU  folosiți prenumele, ci doar numele: „Bună ziua doamna Popescu”.  În nici un caz : „Bună ziua doamna Maria”!!

Nu se poate spune că există o oră precisă, începând cu care se folosește termenul de „Bună seara”. Este însă o formulă rezervată celei de a doua părți a zilei. Putem folosi „Bună seara” când ajungem și când plecăm de undeva. Salutul verbal „Bună seara” este folosit în aceleași condiții ca și „Bună ziua”.

La despărțirea de o persoană, este folosită formula : „La revedere”. Asta semnifică, dorința de a revedea persoana respectivă. Tot la fel poate fi folosita și formula ,”La revedere,  pe curând”, care accentuează această dorință.

Nu este obligatoriu să dați mâna cu persoanele care vă sunt prezentate. O femeie poate să surâdă și să încline capul în semn de salut, iar un bărbat înclină bustul. Dacă  purtați mănuși și vreți să dați mâna cu cineva, trebuie să scoateți mănușa mâinii drepte. Felul în care strângeți mâna unei persoane dezvăluie caracterul dumneavoastră. O strângere de mână energică și călduroasă denotă încredere de ambele părți. O strângere de mână prea energică, care  strivește degetele persoanei cu care dați mâna, denotă un complex de inferioritate. O mână moale, flască, sau prezentarea doar a vârfurilor degetelor, denotă timiditate sau mizantropie. Atunci când salutul este făcut ca urmare a unei emoții, (compasiuni, mulțumiri, felicitări, etc), cele două persoane își strâng mâinile și se privesc în ochi cu compasiune, durere, bucurie, etc.

Sărutatul mâinii era înainte vreme un semn de supunere a unui vasal, către seniorul său. La ora actuală, este un gest de politețe și eleganță. Este practicat mai ales în cele mai elegante cercuri. Bărbați sărută mâna femeilor. Niciodată nu este prezentată unui bărbat o mână înmănușată, pentru a fi sărutată. Nu se sărută niciodată mâna unei domnișoare sau a unei subalterne. Un „adevărat sărut” pe mâna întinsă de o doamnă până la gura bărbatului, este de un evident prost gust și inacceptabil.

Intre militari este folosită formula „Respectele mele”, când un inferior se adresează unui ofițer, indiferent de sexul superiorului ierarhic. Orice bărbat poate folosi această formulă, în relația cu un cadru militar. O formulă folosită la ora actuală, în cercurile elegante este: „Omagiile mele, Doamna Popescu„. Un bărbat poate spune altuia, dacă soția este absentă : „…..vă rog să transmiteți omagiile mele, doamnei….”.

Trebuie să amintim că formulele și obiceiurile de salut nu sunt aceleași în toate țările. Tradiția strânsului mâinii și îmbrățișatul, sunt obișnuite în aproape toate țările Europei, dar variază de la o țară la alta. În Anglia și țările anglofone, în Mexic sau Spania, este folosită mai mult o bătaie ușoară și repetată cu mâna, pe spate. Obicei rămas din timpurile străvechi, când se verifica astfel că nu era ascunsă o armă. În Japonia se evită contactul fizic cu o altă persoană. Este suficientă o înclinare a capului și a bustului. În China se înclină doar capul. În India sau în Tailanda, salutul tradițional se efectuează, unind mâinile în fața pieptului și aplecând capul. Africanii însoțesc strângerea de mână cu o strângere a antebrațului, în semn de fraternitate. În țările musulmane bărbații își duc mâna la inimă spunând „salam aleikoum”, pacea să fie cu tine. De aici vine și expresia de a face „salamalec”, adică politețuri exagerate. În Israel se folosește expresia „shalom alekhem” care are aceeași conotație ca și în arabă.

Diversitatea acestor formule de politețe și de salut sunt parte integrantă a educației și a „Savoir-vivre” 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *