Despre tacâmuri…

Cunoașterea regulilor de “comportament la masă “era o adevărată virtute” în urmă cu 4.500 de ani, când Judecătorul Suprem al Egiptului, notează pentru prima dată obiceiurile faraonului la masă. Mai târziu în China, Confucius le explică elevilor săi cum să “ia masa”, la ce oră, etc., iar Li-Chi elevul lui, explică ordinea și modul de prezentare a felurilor de mâncare.

După cum am mai amintit, “tacâmurile” au apărut pe mese doar la sfârșitul secolului al XIV – lea și începutul secolului al XV – lea când, datorită îmbogățirii orașelor și a locuitorilor lor, a început să fie “rușinos” în rândul oamenilor bogați, să mănânce toți din aceeași oală. Cei care aveau posibilități, foloseau linguri și farfurii. În general era o lingură și o farfurie pentru două persoane. După ce mâncau ștergeau lingura cu pâine, apoi cu fata de masă și o ofereau altui invitat. Mai târziu în rândul nobilimii fiecare conviv dispunea de o farfurie și o lingură personală.  Mult mai târziu, apare și furculița, a cărei răspândire este atribuită pe bună dreptate lui Ludovic al XIV – lea, chiar dacă această ustensilă a ajuns la Veneția, din Bizant, încă din secolul al XI -lea. Caterina de Medicis o aduce în Franța, dar Regele Soare este cel care o impune cu adevărat, până atunci fiind considerată de către biserică “unealta diavolului”.

La ora actuală, vederea unei mese festive, poate să ne tulbure pe moment. Sunt prezentate multe farfurii, pahare, tacâmuri și ne întrebăm: de unde să începem ? O să încerc să vă explic cum se procedează, mai ales că în zilele noastre specialiștii în materie, au dat curs liber creativității lor și au realizat tacâmuri pentru aproape orice tip de mâncare. Cuțitele pot fi de masă, pentru peste și pentru desert. Furculițele sunt : de masă, pentru peste, pentru desert, pentru prăjituri, melci, stridii, fructe, iar Lingurile sunt pentru supe și ciorbe, dar și pentru desert, ceai, cafea, înghețate, sau moka. Ele au diferite talii. Tacâmurile pentru servit pot fi: pentru peste, pentru salate, pentru decupaj, linguri pentru sosuri și înghețate sau lopățică pentru tarte. Fabricanții de tacâmuri oferă o gamă foarte largă de alte tacâmuri pentru servit antreurile, legumele, sparanghelul, tartele, prăjiturile, fructele, etc.

În primul rând, este de știut că există două școli pentru aranjarea tacâmurilor: franceză și engleză. În maniera englezească,  având în vedere că “blazoanele sau monogramele” sunt gravate pe partea interioară a tacâmurilor, furculița, lingura și lingurița sunt așezate pe masă cu partea bombata în jos, pentru a le scoate  în evidentă. În Franța, “blazoanele sau monogramele” fiind gravate pe partea exterioara a tacâmurilor, acestea sunt așezate cu partea bombata în sus, pentru aceleași motive.

• Tacâmurile sunt așezate la stânga și la dreapta farfuriei în ordinea în care vor fi întrebuințate. Întotdeauna de la exterior spre interior.
• Cuțitul, este cel mai vechi instrument de care s-au folosit oamenii. A avut forme diferite, în funcție de necesitați și utilitatea lui: la război, la vânătoare, la masă, etc. Toate cuțitele aveau o formă ascuțită, până când Cardinalul Richelieu, sătul să vadă în jurul mesei invitații care își curățau dinții cu ele, a ordonat ca toate cuțitele de masă, să aibă vârful rotunjit. Cuțitul este așezat întotdeauna în dreapta farfuriei cu tăișul spre farfurie. Partea tăioasă a cuțitului este îndreptată numai spre propria farfurie și în nici un caz spre cea a vecinului. Cuțitul este ținut cu mâna dreaptă, de mâner, cu indexul așezat pe partea de sus a lamei. Pentru salată, ouă, pâine sau prăjituri nu este folosit cuțitul. La masă sunt folosite doar două cuțite: de masă și de peste. Cuțitul de peste este așezat lângă cuțitul de masă, în ordinea folosirii. Cuțitele sunt așezate pe port-cuțite, doar după ce au fost întrebuințate.
• Lingurile au fost descoperite încă din paleolitic. Erau fabricate din piatră, ivoar, os, lemn, bronz, sau alte metale. Doar din secolul al XV- lea în familiile bogate, invitații dispuneau de farfurii și linguri individuale. Lingura de supă este așezată la dreapta farfuriei, alături de  cuțit, spre exterior. Celelalte linguri sunt prezentate în același timp cu felul respectiv : desert, înghețată, cafea, ceai, moka, etc. Tot în partea dreaptă sunt așezați și cleștii pentru melci,  homar sau langustă.
• Furculița cu patru dinți și-a câștigat rolul pe care îl cunoaștem la ora actuală, doar înaintea revoluției franceze, când a devenit un adevărat simbol al rafinamentului în rândul nobilimii și burgheziei. Furculița este așezată la stânga farfuriei și trebuie schimbata după fiecare fel, în același timp cu farfuriile. Ea nu este utilizată pentru a mânca brânza, dar este utilizată cu cuțitul, pentru a curăța și tăia fructele.
• Furculița de peste este așezată la stânga farfuriei (în ordinea folosirii). Furculițele pentru prăjituri sau fructe sunt așezate pe masă în același timp cu felul servit. În țările anglo-saxone este utilizată o furculiță specială pentru salată, care este ținută cu mâna  dreaptă.
• Furculițele de stridii sau de pepene galben sunt așezate tot în partea stângă a farfuriei, înaintea furculiței de peste sau a furculiței de masa.

Furculița este folosita pentru tăierea legumelor fierte și a tocăturilor. În cazul legumelor, fie ca vorbim despre salata, morcov, spanac sau cartofi fierți, dacă bucățile sunt prea mari, vor fi tăiate cu furculița. Când furculița este utilizata singura, (ca în cazul tocăturilor) ne folosim de mana dreapta, iar în mana stângă poate fi ținută o bucata de pâine, pentru a ne ajuta în ”cazuri complicate”. Anglo-saxonii se folosesc de cuțit.

Tacâmurile pentru desert sunt așezate intre farfurie și pahare astfel: cuțitul sau lingura pentru desert cu coada spre dreapta, cuțitul cu tăișul spre farfurie, iar furculița pentru desert sau fructe este așezată lângă farfurie cu coada spre stânga, pentru a ușura folosirea.

Tacâmurile pentru fructe trebuie prezentate în același timp cu ultima farfurie de desert și cu bolul de apa, pentru ca fiecare invitat sa își poată ”clăti” mâinile. Nu trebuie uitate cele câteva petale de flori sau rondele de lămâie, așezate în fiecare bol cu apă.

La recepțiile importante, tacâmurile pentru desert nu sunt prezentate pe mese de la început. Ele sunt aduse la masa în același timp cu farfuriile respective și prezentate paralel pe farfurie.

Tacâmurile speciale  pentru servit mâncarea, sunt aduse la masă în același timp cu platourile cu mâncare.

Tacâmurile sunt folosite pentru a tăia alimentele și a le duce la gură. Ele trebuie să fie folosite paralel cu masa și niciodată ridicate sau îndreptate spre cineva.

În cazul meselor festive, cu mai multe feluri de mâncare, se folosesc tacâmurile de la exterior spre interior. Dacă furculița și lingurița pentru desert sunt așezate de la început pe masă, o să trebuiască să le așezați la timpul potrivit în dreapta farfuriei.

Tacâmurile sunt așezate întotdeauna : cuțitul în dreapta și furculița în stânga, chiar dacă știm că o persoană, este stângace. Niciodată nu lăsăm tacâmurile pe fata de masă.  În timpul mesei furculița și cuțitul, trebuie ținute în mână, iar la sfârșit așezate în paralel pe farfurie. Dacă există port-cuțite, înseamnă că tacâmurile nu vor fi schimbate și trebuie să le așezați pe port-cuțit între feluri

Cuțitul nu trebuie lins și nu se duce niciodată la gură în locul furculiței!

Este nepotrivit să lingi lingurița pentru cafea sau ceai și neindicat să o lași în ceașcă, atunci când bei lichidul. Este preferabil să nu faceți zgomot când amestecați lichidul. Bineînțeles toate acestea fac parte din multitudinea regulilor de Savoir-vivre.