LA RESTAURANT…. A INVITA SAU A FI INVITAT
Cu toate că masa la restaurant la ora prânzului, este mai degrabă folosită în mediul de afaceri, se întâmplă destul de des să ne întâlnim între prieteni sau prietene cu diverse ocazii: 1 Martie, ziua femeii, aniversări, onomastice, etc. Seara, vorbim mai degrabă de o masă cu invitații prevăzute dinainte, cu familia, între prieteni, relații de afaceri sau de ce nu între îndrăgostiți. Acest moment agreabil, nu ar trebui să fie afectat de necunoașterea anumitor reguli obligatorii, care ar trebui respectate. “Savoir-vivre”, aduce ceva în plus plăcerii de a ne întâlni, de a fi împreună… Fără a intra în detaliile unei etichete stricte, vă prezint câteva principii, care să vă asigure succesul……
În primul rând, dacă avem invitați la restaurant, trebuie să rezervăm masa. Pentru o întâlnire la restaurant, trebuie să verificați că ținuta este în concordanță cu standardul restaurantului….
Pentru doamne, puteți fi sigure că nu greșiți având o ținută cât mai simplă, câteva bijuterii și un machiaj discret. Doamnele trebuie să stea drepte, fără să se lipească de masă, dar nici sprijinite de spătar.
Dacă alegeți să vă îmbrăcați cu o ținută decontractată (casual), asigurați-vă că restaurantul acceptă așa ceva și aveți grijă ca hainele să nu fie murdare, transpirate sau pline de pete. Încălțămintea să fie curată, iar tocurile pantofilor reparate. Sunt primele lucruri care sunt observate când intrați într-un local. Nu uitați că întotdeauna, ținuta face parte integrantă din evenimentul la care participați și trebuie să fie întotdeauna impecabilă.
Persoana care invită, trebuie să aleagă cu grijă restaurantul. Cât mai accesibil, potrivit evenimentului, preferințelor convivilor, gustului și bineînțeles bugetului. Dacă este vorba de o întâlnire de afaceri, alegeți un restaurant clasic, cât mai liniștit și cereți o masă mai retrasă.
În restaurantele de lux “capcanele” pot fi numeroase. În multe dintre ele, este impusă o anumită ținută. Este de preferat să vă informați în prealabil pentru a nu vă găsi în fața unei situații inconvenabile.
Încercați să fiți punctuali. Persoana care invită, trebuie să sosească prima, cu câteva minute mai devreme decât invitații. Când ajunge, previne la intrare, că așteaptă invitați și trebuie să fie atenți la sosirea lor. La restaurant, trebuie respectată ora fixată.
Domnul care invită, intră primul în local, pentru a ține ușa doamnei sau invitatului care îl însoțește. Acestea sunt vestigiile unor obiceiuri, transmise de pe vremea primelor localuri de “restaurare”, când doamnele trebuiau să fie protejate în cazul unei “dezordini”(bătăi), sau a unor atitudini necivilizate, în interiorul localului. Tot persoana care invită trebuie să regleze nota. Dacă este un dejun între prieteni, trebuie să vă informați dacă fiecare își plătește parte, dacă nota este împărțită între bărbați, etc. In cazul în care vorbim despre un cuplu, bărbatul este cel care plătește întotdeauna.
La sfârșitul mesei, doamna este cea care dă semnalul de plecare, iar domnul este cel care are grijă să deschidă ușa de ieșire și să o țină până când ies toți invitați. Când vorbim despre o invitație numai între bărbați, sau numai intre femei, persoana cea mai în vârstă sau cea mai importantă, bărbat sau femeie, dă semnalul de plecare.
În marile restaurante clienții așteaptă să fie îndrumați de către persoana care se ocupă de plasarea lor la mese. Femeile sunt cele care se așează primele, cu fața spre sală, sau le sunt indicate locurile cele mai confortabile (banchete). Bărbatul trebuie să ajute doamna să se așeze ținându-i scaunul. Persoana care invită are rolul de “gazdă” și indică fiecăruia locul care îi este atribuit.
Comanda la restaurant trebuie făcută într-un timp rezonabil, după ce a fost consultat meniul. Odată ce s-a consultat cu invitații, bărbatul gazdă, este cel care face comanda. Această regulă, datează din timpurile când era interzis personalului unui restaurant să se adreseze direct femeilor. În zilele noastre, este evident că regula aceasta poate fi conturnată, iar femeile pot să decidă singure. Dacă invitația este “între femei”, cea care invită, trebuie să fie interlocutorul chelnerului. Când sosește comanda tot persoana care invită trebuie să dea semnalul de începere cu o frază simplă. De ex :“vă invit (vă rog) să începeți să mâncați”. Țin să vă amintesc, că obișnuitul “poftă bună” nu mai este folosit deloc.
În restaurantele gastronomice, doamnele primesc spre consultare un “meniu mut” – fără prețuri marcate. La origine această “carte de meniu” era numita ”carte pentru doamne”. Politețea ne spune că un invitat poate alege ce vrea, fără să fie jenat de preț. Dacă persoana care invită este o doamnă, aceasta cere un meniu cu prețurile afișate, iar invitaților li se prezintă meniuri mute, fără prețuri afișate.
Dacă doriți să comandați un singur fel de mâncare, iar celelalte persoane comandă un meniu complet (antreu, fel principal și desert), este necesar să anunțați de la început persoana care se ocupă de comandă, pentru a face necesarul ca toți comesenii să poată fi serviți și să mănânce în același timp. Așteptați ca toată lumea să fie servită, înainte să începeți.
Imediat după ce v-ați instalat, depliați șervetul și puneți-l în lungime, pe genunchi. În nici un caz șervetul nu se agață la butonieră și nu se leagă în jurul gâtului, chiar dacă vă este teamă că o să vă pătați. Acesta servește la tamponatul gurii înainte de a folosi paharul, la șters degetele și bineînțeles la ștersul gurii. La sfârșitul mesei șervetul, este așezat în partea stângă a farfuriei, fără a fi pliat. Aceasta este valabil și pentru șervețelele din hârtie. Dacă se întâmplă să vă cadă șervetul, sau un tacâm, (incidente neplăcute), cereți un altul, fără să ridicați obiectul căzut și fără să vă agitați. Un dejun sau o cină nu poate fi continuată fără șervet! Dacă vă ridicați în timpul mesei, nu lăsați șervetul pe scaun, ci așezați-l în partea stângă a farfuriei. Persoana care invită, comandă băuturile și gustă vinul. Dacă acesta nu vă convine, cereți să vi se deschidă o altă sticlă. Dacă aveți nevoie de ajutor, cereți sfatul somelierului și evitați ori ce discuție asupra calității vinului care v-a fost servit. Dacă voi serviți vinul în pahare, trebuie să aveți grijă ca acestea să nu rămână goale. Nu vărsați vinul întorcând mâna spre exterior, este foarte urât și se spune că “vărsați cu regret”.
În timp ce mâncați nu vă întoarceți spre celelalte mese să vedeți ce se întâmplă, chiar dacă alături este așezată o “creatură superbă”. Dacă credeți că mâncarea vecinilor este mai apetisantă, sau are o prezentare extraordinară, nu vă uitați cu curiozitate la farfuriile lor. Întrebați discret chelnerul, ce fel de mâncare este sau despre ce este vorba. Nu faceți comentarii zgomotoase despre ceilalți clienți din restaurant. Când terminați de mâncat, puneți tacâmurile în paralel pe farfurie, la ora “cinci și douăzeci” și în nici un caz de o parte și de alta (ora “nouă și un sfert”). Aceasta este uzanța consacrată, și chelnerul știe că poate debarasa farfuria. Dacă le așezați încrucișate, [la nouă și un sfert], chelnerul poate înțelege că nu ați terminat încă să mâncați și deci trebuie să mai aștepte pentru a debarasa farfuria și tacâmurile.
Dacă cineva vrea să facă un toast, ridicați paharul spunând sănătate sau noroc. Este de evitat ciocnitul paharelor, mai ales pe deasupra mesei, într-un restaurant.
Dacă sunt haine la garderobă, bărbatul le recuperează, se îmbracă, după care ajută doamna să se îmbrace.
Marea jurnalistă franceză, Madame de Tilly într-unul din articolele sale, spune că :”….. un comportament educat este impus, dar nu forțat. Un dram de naturalețe este întotdeauna binevenit”. O greșeală se poate strecura, chiar și în comportamentul celor mai bine educate persoane. “O” greșeală nu trebuie judecată cu asprime.
Bunele maniere le-ați învățat, sau sunt învățate acasă, la școală sau de ce nu din cărți. Niciodată nu este prea târziu să învățăm sau să ne reamintim regulile bunelor maniere. Cunoașterea bunelor maniere poate fi comparată cu stăpânirea unei limbi străine. Trebuie exersată în permanență. Să aveți mereu în minte, că un comportament corect la restaurant, face parte din educația primită și este parte integrantă din regulile de “Savoir-vivre”.
Felicitâri pentru munca depusâ, se vede câ aceasta este pasiunea ta.
Aranjamentul si toate decoratiile aratâ rafinamentul si elegantza din modul tâu de viatâ.
Blogul tâu m-a inspirit sâ decorez masa nu numai duminica sau de sârbâtori. O floare din grâdinâ ajunge si mîncarea este mai gutoasâ.
Totul este perfect, lucruri uitate sîntdin nou
actualizate.
Sâ-ti transmit felicitâri si de la sora mea!
Așteptăm cu nerăbdare continuarea!
Cu drag, Annamaria
PS: din pâcate am uitat foarte mult româneste
Multumesc Annamaria,
mà bucur cà gasesti putin timp pentru a-mi urmàri activitatea. Cum vezi este doar la început. Pentru “limba românà” mai am si eu nevoie de corecturi. O sà public si în francezà si englezà. Dacà o sà ai timp poate “te ocupi” tu de germanà si maghiarà ??
Keep in touch…
Cu drag Monica
P.s. Multumesc si lui Erzsebet. Dacà are timp poate sà lase comentarii în ori si ce limbà. Cu drag, Monica
Multumrsc Annamaria, cred cà ti-am ràspuns pe facebook. Te îmbràtisez si pe tine si pe Erzsebet si và multumesc cà ati citit cea ce am publicat pânà acum. Sper sà ai putin timp si în continuare, si sà îmi comunici si pàrerea ta asupra anumitor articole. Cu drag Monica
Bravo Monica: era păcat sa nu dai acces la cunoștințele tale culinare, dar si de protocol! Mai ales acum, când lumea se schimba tot mai repede, când interacțiunea umană devine tot mai slaba, ajungând sa fie mediata de net, iar oamenii mănâncă ce apuca si pe unde apuca! Încă o data, felicitări si succes in continuare!
Puiu Pascu
Mulțumesc mult că mi-ai acordat câteva minute din prețiosul timp.Este un aviz care venit din partea domniei voastre “me touche beaucoup”.