CUM DEGUSTĂM…. SUPE ȘI CIORBE

SUPE ȘI CIORBE

Recunoaștem o persoană bine-crescută în primul rând după felul în care mănâncă supa sau ciorba. Orice zgomot de deglutiție este interzis. Sorbiți supa sau ciorba îndreptând vârful lingurii spre gură și nu partea laterală. Nu umpleți lingura mai mult de jumătate sau două treimi, pentru a nu o vărsa pe voi. Dacă supa sau ciorba sunt prea calde, nu trebuie în niciun caz să suflați în farfurie sau să „vânturați” lichidul, pentru a-l răci. Așteptați. Bucățile de carne din supe și ciorbe, trebuie să fie mici, pentru că atât legumele cât și carnea trebuie mâncate cu lingura și nu cu furculița și cuțitul. Farfuria nu trebuie înclinată prea mult pentru a „sorbi” ultimele picături oricât de gustoasă vi se pare supa sau ciorba respectivă. Înclinați ușor farfuria, atenție, nu spre voi, ci spre centrul mesei. Asta, dacă nu puteți renunța la ultimele câteva linguri de supă sau ciorbă.

La marile recepții nu se servește supă sau ciorbă. Este admis doar consomme-ul, [supă clară] care este servit în căni speciale și este băut.

‘La bouillabaisse’, este o supă de pește tradițională a bucătăriei provensale foarte cunoscută în lumea întreagă. Este un fel de mâncare care se degustă cu prietenii sau în familie.  Această supă este prezentată pe masă acompaniată de crutoane de pâine și de un sos, numit ”rouille”, [o maioneză picantă]. În principiu, când este servită supa bouillabaisse, peștele este curățat de oase, iar eventualele crustacee, sunt deschise și pregătite pentru a fi mâncate cu ușurință. Dacă nu este așa, trebuie să vă folosiți de tacâmurile pentru pește. Crutoanele sunt puse în supă și sunt mâncate cu lingura. Sosul ”rouille”este degustat cu peștele. Când fructele de mare și peștele sunt servite separat, este permis să întindeți sosul pe pâine și să îl degustați între două înghițituri de supă.

Supa de ceapă, este o supă tradițională a bucătăriei franceze. Supa de ceapă este servită în castroane care pot fi puse în cuptor, cu crutoane de pâine și gratinate cu brânză.  Trebuie sa fiți atenți ca supa să nu se verse când mișcați gratinul. Cu ajutorul lingurii faceți o cavitate în gratin și tăiați crusta de brânză, apăsând spre marginea bolului. Dacă brânza se ”întinde”, învârtiți-o în jurul lingurii înainte de a o duce la gură. Dacă gratinul este prea tare, folosiți furculița, dar în nici un caz cuțitul.

 

4 Comments Add yours

  1. Felicitari pentru site-ul dvs. E o idee foarte buna si e limpede ca e mare bucurie în ce faceti. Sunt adepta de-o viata a manierelor, la masa si oriunde. Imi place sa cred ca sunt un gourmet, desi stiu situatii cand ma comport ca un gurmand. De aceea ma bucura ce postati. Sunt profesor de peste 20 de ani, iar acum sunt intr-un an sabatic prelungit. Asa ca am timp. Si am ajuns si la blogul dvs. Ma nedumereste în articolul de mai sus faptul ca spuneti ca supa se mananca din lingura cu varful indreptat spre gura. Eu stiam (din familie, din ghiduri) ca se duce partea laterala a lingurii spre gura, in niciun caz varful lingurii. Am verificat. Si filmele sau tutorialele moderne spun la fel. Scuze, nu am vrut sa inoportunez, doar ca mi se pare un detaliu semnificativ.

  2. Monica spune:

    Stimată doamnă, ma bucur să constat că sunt persoane care mă urmăresc cu atenție și vă mulțumesc pentru asta.
    Asa cum desigur știți există două școli care dau tonul ”bunelor maniere”. Școala franceză și școala engleză. Locuind în Franța de 40 de ani, mă bazez pe obiceiurile și regulile franceze. In Franța și țările francofone, supa este consumată cu vârful lingurii. In Anglia și țările anglofone, buzele sunt puse pe partea laterală. Acesta este motivul pentru care lingurile franceze sunt cu vârful ascuțit, iar cele engleze au vârful rotund. Deci nu este greșită nici una dintre aceste două situații. Depinde din ce parte privim.
    Rămânând în același ton, cum bine știți, diferența este evidentă și la aranjarea tacâmurilor pe masă. Dar la asta…. dacă vă interesează vă răspund ori de câte ori îmi puneți întrebări.

  3. Mulțumesc pentru răspuns. Nedumerirea persistă încă. Nu am găsit nici în eticheta franceză (deși pe aceasta am avut-o în vedere și cînd am scris primul comentariu) mișcarea cu vârful lingurii către gură. Dimpotrivă, peste tot este vorba despre a ține lingura paralel cu gura etc. Știu, de asemenea (și am reverificat) că nu se soarbe niciodată lichidul din lingură. Amănuntul este, poate, derizoriu pentru mulți, nu insist. Sunt sigură că experiența dvs. e necesară. În mod cert vă voi consulta site-ul pentru rețete. Felicitări și succes.

  4. Monica spune:

    Bunà seara stimatà doamnà si scuze pentru ràspunsul tardiv. In speranta clarificàrii nedumeririi dumneavoastrà và fac trimitere la douà scrieri
    de referintà;
    1. Petit Larousse du Savoir-vivre: aujourd’hui;
    2. Princesse Hermine de Clermont-Tonnerre, Savoir-vivre au XXIè siecle.
    Và multumesc pentru marea atentie cu care urmàriti situl meu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *